Fericire..absoluta?

 Fericirea absoluta este o amanta complicata, care iti face mereu cu mana dintr un colt, cu surasuri promitatoare si iluzii care par tot mai aproape de adevar. Sau cel putin pare asa, pana ajungi sa fi constient de asta..

Fericirea nu vine  din partea unei stari, ci dintr-o schimbare de stare.

Cu alte cuvinte, fericirea nu vine din cauza premiului, ci in procesul de atingere a acelui premiu. Cum zic unii, fericirea e o calatorie, nu o destinatie. Si au mare dreptate.
Odata ce scopul final este atins, satisfatcia se degradeaza rapid si ne lasa in cautarea unui nou  tel.
Probabil ca te intrebi - Dar de ce? De ce isi pierde stralucirea atat de repede? Aceasta stare este fie extrem de deprimanta sau antrenanta, in functie de perspectiva ta. Eu vad starea asta ca pe ceva ce tine omenirea in continua miscare spre cunoastere, noi limite. Plictiseala este ecstasy ul nostru. Ne face sa vrem sa experimentam mai mult. Fara jocul asta "de-a soarecele si pisica" cu fericirea, am fi multumiti nefacand nimic si am stagna iremediabil. Suntem prea inteligenti (ca specie, nu toti bineinteles), ca sa irosim timpul petrecut pe'aici..vaitandu-ne ca nu ne merge bine si din cauza asta nu suntem fericiti. Iesi afara, plimba-te, gaseste noi hobby-uri, fa ceva nou mereu, fi in cautare de idei noi, oameni, carti etc

Si cu atat mai mult, daca stii sa apreciezi fiecare moment, fie el chiar si unul nu foarte semnificativ, ca un pas spre urmatoarele ce o sa vina, fericirea e a ta. :)
Secretul consta in a fi capabil sa ramai multumit cu fiecare moment care trece, pastrand in acelasi timp ochii pe urmatoarele.
Daca poti trai comfortabil cu paradoxul asta, poti trai in rai, pe Pamant..:)